Ziua de sabat în cadrul căminului    

    Mesaj din partea conducerii Zonei


    Elder Dini Ciacci 1200x1200.jpg
    Vârstnicul Alessandro Dini-Ciacci, Italia Autoritate a Zonei Cei Șaptezeci

    În cuvântarea sa din cadrul Conferinței Generale din aprilie 2015, „Ziua de sabat este o desfătare”, vârstnicul Russell M. Nelson ne-a invitat să „[ne analizăm] sentimentele și comportamentul în ziua de sabat”.[1]

    Dânsul ne-a sfătuit despre cum să căutăm inspirație pentru a ține ziua de sabat sfântă și a spus: „Am învățat din scripturi faptul că atitudinea și comportamentul meu din timpul zilei de sabat reprezintă un semn între mine și Tatăl meu Ceresc. Având această înțelegere… când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur și simplu: «Ce semn doresc să îi dau lui Dumnezeu?»”.[2]

    Aceste cuvinte ne-au făcut pe mine și pe soția mea, Sara, să ne gândim la ce semn[3] îi dădeam lui Dumnezeu prin lucrurile pe care le făceam duminica. Ne-am dat seama că nu trebuie să facem schimbări mari, dar am simțit că trebuie să oferim mai multă atenție lucrurilor mici. Deja mergeam la Biserică în fiecare duminică. Ne-am abținut din a lucra în ziua de sabat, a face sport, a studia sau orice altă activitate care ar face ca cineva să lucreze în ziua Domnului. Așadar, am căutat inspirație pentru a înțelege ce pași trebuie să facem pentru a urma invitația acestui apostol în viață.

    Într-o duminică după-amiază, copiii ne-au rugat să jucăm unul din jocurile lor preferate. Scopul acestui joc era acela de a răspunde corect la cât mai multe dintre întrebări. Întrebările erau întotdeauna prea grele pentru copii, dar adevăratul motiv pentru care copiilor noștri le plăcea să joace acest joc erau lumina și zgomotul puternice ale sirenelor alocate fiecărui jucător.

    Eram pregătit să le spun să aleagă altă activitate, când Sara a anunțat că vom juca jocul pe care copiii îl sugeraseră, dar cu două condiții: (1) ea urma să adreseze toate întrebările; (2) nu urma să folosim întrebările de pe cartonașe, ci ea urma să creeze patru noi categorii și toate să fie axate pe Evanghelie. În timp ce ne pregăteam, mă întrebam cum va reuși Sara să găsească atâtea întrebări legate de Evanghelie, cunoscând toate răspunsurile corecte și asigurându-se că fiecare întrebare corespunde nivelului fiecărui copil. În plus, trebuia să facă totul pe loc. Am crezut că va fi un dezastru. Însă, când am început să ne jucăm, a devenit imediat clar că dorința unei mame de a permite copiilor ei să se joace și dorința unei fiice de a se supune poruncii Tatălui Ceresc de a ține ziua de sabat sfântă, i-a oferit Duhului Sfânt ocazia de a inspira un părinte în găsirea unei modalități de a sfinți ziua Domnului și, de asemenea, de a o face o desfătare pentru copiii ei.

    Atunci, mi-am amintit cuvintele spuse de Nefi: „Și s-a întâmplat că eu, Nefi, i-am spus tatălui meu: Mă voi duce și voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu știu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit”.[4] Când Domnul ne cere ceva, fie direct, fie prin intermediul conducătorilor noștri, uneori credem că nu putem face acel lucru, dar dacă cerem inspirație și suntem dispuși să acționăm, El va deschide o cale chiar acolo unde noi credeam că nu există.

    Duminica este o zi pe care o așteptăm cu nerăbdare. În această zi specială noi ne întărim relația cu Dumnezeu și cu Salvatorul nostru, mergând la Biserică și luând din împărtășanie. În această zi specială, ne întărim familia prin implicarea în activități familiale sănătoase care ne apropie mai mult ca familie și ne apropie de Dumnezeu. Timpul petrecut împreună în zilele de duminică, în moduri care ne ajută să ne amintim și să-l onorăm pe Dumnezeu, ne-a ajutat să facem din această zi o „desfătare”.[5]



    [1] Russell M. Nelson, „Ziua de sabat este o desfătare”, Ensign sau Liahona, mai 2015.

    [2] Idem

    [3] Exodul 31:13.

    [4] Nefi 3:7.

    [5] Isaia 58:13.