Sfinţii credincioşi din Europa culeg roadele promise de Domnul.

    Mesaj din partea conducerii zonei


    Vârstnicul José A. Teixeira
    Vârstnicul José A. Teixeira, Portugalia Preşedintele Zonei Europa

    Credinţa în Domnul Isus Hristos se manifestă în alegerile pe care le facem, în mod special în faţa greutăţilor. Ţinându-se de bara de fier, sfinţii credincioşi din Europa culeg roadele promise de Domnul, devenind tot mai încrezători în forţele proprii, atât din punct de vedere spiritual, cât şi material.

    Moldova

    Serghei şi Mariana au aflat despre Evanghelia restaurată când aveau, amândoi, vârsta de 19 ani. După ce Serghei şi-a luat diploma de masterat în drept şi Mariana a slujit în misiune, familia Covali a ales să se stabilească în Moldova, unde cea mai mare parte a membrilor tineri emigraseră deja în alte ţări. Ei trăiesc din venitul lui, „astfel încât căminul nostru să poată fi centrat pe Evanghelie - un loc sigur în care mama să poată preda modul în care să trăieşti conform Evangheliei”.

    „A fost dificil să ne descurcăm cu un singur susţinător de familie, dar, după ce ne-a testat credinţa, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu destulă chibzuinţă pentru a face faţă nevoilor noastre.”

    „Colegii mei ştiu că eu nu lucrez duminica. La vârsta de 28 de ani, conduceam biroul din Moldova al unei firme de avocatură străine. A fost un lucru neaşteptat deoarece, după ce am terminat facultatea de drept, am plecat în misiune. Mi-a fost teamă că, în doi ani, voi uita tot ce am studiat şi nimeni nu avea să mă mai angajeze. Dar, la vârsta de 28 de ani, am înţeles că Domnul m-a răsplătit înzecit. Eram cel mai tânăr avocat din ţară, care conducea o firmă de avocatură străină. Acum, la vârsta de 30 de ani mă simt binecuvântat să am această funcţie.”

    Republica Cehă

    Václav şi Martina Šindýlkovi s-au alăturat Bisericii ca proaspăt căsătoriţi, chiar înainte de căderea socialismului. Ei au trăit experienţa încercărilor şi binecuvântărilor creşterii a cinci copii într-o ţară în care doi copii sunt de ajuns.Václav spune: „Evanghelia este cel mai bun lucru pe care putem să-l dăm copiilor noştri. Într-o societate în care supravieţuirea pe plan financiar cere ca ambii părinţi să lucreze, noi preţuim relaţiile eterne.  Pentru că timpul petrecut cu familia este o prioritate, am ales să lucrez aproape de casă, primind un salariu mic. Soţia mea este acasă pentru a crea legături de familie puternice. Ca plătitori integrali de zeciuială, am avut întotdeauna de ajuns. Activitatea noastră în Biserică îi motivează pe copii să ia parte la adunările acesteia. Dar, adevărata cheie a prosperităţii bazată pe principiile dreptăţii este reprezentată de vizitele făcute cu regularitate la templu. Spiritul ne învaţă să devenim mai buni şi mai iubitori unii față de alţii.” Trei dintre copiii lor au slujit în misiune.

                

    Islanda

    Karolina Gudnason, în vârstă de 18 ani, din Islanda, se pregăteşte pentru a sluji în misiune. Ea a evitat tradiţia de a bea alcool în ziua absolvirii, refuzând ofertele prietenilor ei.   „Nu există distracţie fără alcool”, au mustrat-o ei. „Chiar dacă unii oameni nu au înţeles care au fost motivele mele, am avut ocazia să îmi depun mărturia celor care m-au ascultat.”  Mărturia Karolinei este că declaraţia preşedintelui Monson „Curaj, nu compromis”, creează ocazii de slujire. 

    Italia

    Fratele Angelo Melone, care a fost diagnosticat cu cancer limfatic, a avut credinţa fermă de a părăsi spitalul, în timpul tratamentului, în fiecare duminică, pentru a merge la biserică. Angelo a fost vindecat prin credinţa sa. Exemplul său curajos a influenţat un simpatizant tânăr să se alăture Bisericii.

    Mai târziu, fratele Melone a fost îndemnat să-şi pregătească familia pentru un cutremur ce urma să aibă loc în L’Aquila. La data de 6 aprilie 2009, casa sa, care se afla la câţiva kilometri de epicentrul cutremurului, a fost distrusă. Familia sa s-a refugiat reuşind să ia cu sine documentele personale şi produse necesare supravieţuirii. Cu o noapte înainte, o maşină a ocupat locul său de parcare, aşa încât el a parcat mai departe. Acea maşină a fost distrusă complet, în timp ce maşina sa nu a păţit nimic. El şi alţi trei membri ai familei au stat la adăpost în maşină, în timp ce aşteptau salvatori din partea Bisericii.

    Fiica sa, în vârstă de 7 ani, a desenat casa lor distrusă… „Casa familiei Melone, distrusă de cutremur”.  „Casa familiei Melone este construită pe stânca Evangheliei şi nu va fi niciodată distrusă”, a asigurat-o el. Ea a început să spere şi a zâmbit din nou.

    Acestea sunt doar câteva dintre multele mărturii ale sfinţilor credincioşi din zona Europa. Îmi depun mărturia că, dacă rămânem credincioşi, putem găsi bucurie chiar în mijlocul încercărilor din viaţa noastră.