Scrisoare către o soră necăsătorită

    Sharon Eubank

    Prima consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare

    hands_holding_caring_love

    Primesc sute de scrisori la biroul meu și multe dintre ele descriu durerea care rezultă din catalogarea pe care ne-o facem uneori unul altuia. Mai jos este o scrisoare care descrie durerea de a fi necăsătorit și a fi membru al unei Biserici care se concentrează pe familie:

    „Am 48 de ani și nu am fost niciodată căsătorită; m-am luptat foarte mult cu această realitate. Mi-a fost foarte greu să aflu care este scopul meu în această viață fiind o persoană necăsătorită fără familie sau urmași. Familia este foarte importantă în Biserică (și așa trebuie să fie), dar atunci când această binecuvântare nu îți este dată, poate fi greu să știi unde te încadrezi. Cum pot să trec peste sentimentele de neîmplinire și să simt că am un scop în viață?”.

    Alte scrisori descriu probleme diferite, dar fiecare autor împărtășește sentimentul de a fi „înafara” Bisericii „obișnuite”.

    Am descoperit că lucrurile pe care le avem în comun în calitate de ucenici ale lui Hristos sunt mult mai convingătoare și mai importante decât etichetele care ne separă. Biserica lui Isus Hristos, concentrată atât de mult pe crearea condițiilor pentru Sion, poate fi o biserică în care persoanele nu sunt catalogate – un loc fără -iți, așa cum spune Cartea lui Mormon (vedeți 4 Nefi 1:17).

    Următoarele șapte idei sunt răspunsul meu la scrisoarea acestei surori. Situația dumneavoastră poate fi diferită, dar dacă vă simțiți catalogați, sper că există ceva aici pentru dumneavoastră.

    1. Binecuvântările noastre vin într-o ordine diferită, însă ele vin

    În viața muritoare, oamenii ne etichetează și ne împart în categorii – necăsătorit, nigerian, misionar întors din misiune, șofer de Hyundai. Varietatea este aproape amuzantă, dar aceste categorii înseamnă foarte puțin dintr-o perspectivă eternă. Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier în Prima Președinție, ne-a învățat recent că doar o singură etichetă contează: „Fiecare dintre noi este un copil al lui Dumnezeu având ca potențial destin viața eternă. Toate celelalte etichete, inclusiv ocupația, rasa, trăsăturile fizice sau laudele care ni se aduc, sunt temporare sau neînsemnate din perspectiva eternității.”1 Dumnezeu, cu adevărat, „nu este părtinitor” (Faptele apostolilor 10:34; vedeți, de asemenea, Alma 1:30).

    Cunoașterea acestui adevăr mă ajută să înțeleg scopul meu etern. Am venit pe pământ cu eoni de experiențe și talente. De asemenea, am venit și cu anumite responsabilități personale. Macro-misiunea mea este la fel ca a tuturor celorlalți: să am experiențe, să mă pocăiesc și să iert, să primesc rânduielile, să slujesc altora. Cu toate acestea, micro-misiunea mea este una concretă și parte a unui plan divin pentru mine. Dacă fac tot ce îmi stă în putință să-mi păstrez legămintele, viața pe care o trăiesc acum face parte din acel plan. Vreau să respect viața pe care mi-a dat-o Domnul; nu este o pedeapsă pe care am primit-o pentru că, într-un fel, nu am fost suficient de bună.

    Binecuvântările vin într-o ordine diferită, dar pentru cei care se străduiesc să fie credincioși, vin toate binecuvântările. Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus-o cel mai bine: „Unele binecuvântări vin repede, altele mai târziu și unele nu vin decât în cer; dar, la cei care acceptă Evanghelia lui Isus Hristos, ele vin”.

    2. Prezent etern

    Vârstnicul Neal A. Maxwell (1926-2004), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Dumnezeu trăiește într-un prezent etern, în care trecutul, prezentul și viitorul sunt în mod constant înaintea Lui”3. Cred că Părinții mei Cerești nu văd în mine cine sunt acum, ci văd persoana care voi fi în eternitate. Cunoscând acest lucru mă ajută să mă concentrez asupra ființei mele dintr-o perspectivă eternă și nu asupra celei care sunt exact în momentul acesta.

    3. Și episcopiile pot fi o familie

    Deoarece mulți dintre noi nu trăim într-o familie ideală cu doi părinți, episcopiile sau ramurile pot fi ca o familie extinsă. Pentru copiii care nu au o viață de familie ideală, există adulți iubitori care pot fi un exemplu și care îi pot învăța. Pentru adulții care nu au copii, deși își doresc să aibă, există alți copii care au nevoie de îngrijire. Episcopiile pot fi locuri sigure din punct de vedere social, cu oameni dornici să ne îngrijească și să ne ierte, la fel cum facem și noi pentru ei. Familia din episcopie ne oferă ocazia de a interacționa și de a de crea legături cu oameni pe care altfel nu i-am fi înțeles.

    Puteți spune: „O, dar episcopia mea nu este așa”.

    Poate. Dar gândiți-vă la acest lucru: Nu aveți idee despre puterea pe care o aveți asupra atitudinii și exemplului din propria episcopie. Acest lucru poate face parte din misiunea dumneavoastră.

    4. Integrarea în familie și într-o biserică orientată spre familie

    Pentru că și eu sunt necăsătorită, știu cum vă simțiți. Nu aveți un partener; să stați la Biserică este stânjenitor; petrecerile pot fi o tortură; rudele simt că pot comenta când nimeni nu ar trebui să spună nimic.

    Pentru mine, dimineața de Crăciun îmi accentuează sentimentul de singurătate mai mult ca niciodată. Ispita este de a permite „categoriei” din care fac parte să fie o scuză pentru a fi tristă sau pentru a nu lua niciodată inițiativă. Odată am început să găzduiesc Crăciunul și să planific evenimente de familie, acest lucru a adus o schimbare în modul în care m-am simțit și în modul în care am fost privită în familia mea. Schimbarea mi-a amintit că familia nu înseamnă doar a fi soț sau soție și părinte. Sunt lucruri pe care le pot face în calitate de mătușă pe care un părinte nu le poate face și încerc să fiu atentă și să le fac bine. A fi o bună soră, fiică, nepoată și mătușă nu sunt roluri de neglijat. Ele sunt sacre. Dumneavoastră și cu mine avem multe lucruri prin care putem contribui; și pentru care vom fi răspunzători.

    Integrarea într-o Biserică concentrată asupra familiei poate fi, de asemenea, o provocare. Dar adevărul este că majoritatea membrilor Bisericii nu trăiesc în condiții familiale perfecte. Nu sunt sigură dacă cineva trăiește în acea familie perfectă și ideală. Așadar, de ce să continuăm să ne concentrăm asupra familiei? Deoarece familia este destinul nostru și suntem pe acest pământ pentru a învăța îndemânările care clădesc relații familiale puternice, indiferent care este situația noastră.

    5. Faptul de a te simți singur, a face față durerii

    Experiențele pe care le-am trăit mi-au adus uneori o durere puternică și singurătate apăsătoare. Este ușor să pun acea durere pe seama categoriei circumstanțelor din viața mea, dar am văzut că toată lumea se confruntă cu durere. Sora mea este divorțată; cealaltă soră nu poate avea copii; o persoană în vârstă de 38 de ani moare din cauza cancerului; copiii provoacă supărări; accidente teribile se întâmplă; soții și soțiile părăsesc Biserica; starea de sănătate se înrăutățește. Este starea din viața muritoare. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să încercăm să ne purtăm poverile unul altuia. Pot fi vulnerabilă și pot împărtăși realitatea mea; pot găsi empatie atunci când alte persoane o împărtășesc pe a lor. Într-un fel faptul de a știi că avem cu toții o mulțime de dureri mă face să mă simt „mai puțin specială” și este mai ușor de suportat. Desigur, atunci când durerea este insuportabilă – așa cum se întâmplă uneori – ne putem îndrepta către Tatăl Ceresc și Fiul Său, Isus Hristos. Ei cunosc această povară. Au promis că ne vor oferi răgaz și odihnă. Și depun mărturie că Ei fac acest lucru.

    6. Ocazii în direcții noi

    Întâlnesc adesea oameni care nu sunt sfinți din zilele din urmă, care sunt exemple extraordinare de integritate și devotament; fac sacrificii pentru ceilalți și încearcă să facă tot ce le stă în putință să-L iubească pe Dumnezeu iubindu-I copiii. Evident, Domnul este alături de ei. Mulți caută prietenie și punți către o comunitate grijulie și morală. Noi putem face la fel. Pe lângă faptul că ne împărtășim credința și aflăm despre credința lor, există multe lucruri pe care le putem face împreună pentru a lega prietenii și a îmbunătăți comunitățile noastre. Vecinii, colegii, cunoscuții și familiile ușor disfuncționale, toate fac parte din planul lui Dumnezeu pentru noi. Dumneavoastră și cu mine avem multe lucruri de făcut pentru a clădi locurile în care trăim, iar Domnul, cu siguranță, ne îndrumă.

    7. Sprijin emoțional

    Sinceră să fiu, viața mea ca persoană necăsătorită funcționează numai pentru că am dat peste o rețea largă de sprijin emoțional. Îndepărtează anumite răni și îmi oferă oameni care îmi spun adevărul. Cred că putem să ne rugăm pentru a avea prieteni. Tatăl Ceresc știe că avem nevoie de prieteni apropiați, iar cei pe care îi trimite sunt daruri. Faptul de a fi bun prieten atrage alți prieteni.

    Dar, uneori, chiar și prietenii noștri buni nu ne pot înțelege pe deplin durerea și dorințele. În aceste cazuri, faptul de a ne duce la templu ne poate întări cum nimic altceva nu o poate face. Dacă ne simțim slabi și neputincioși, participarea la rânduieli aduce „puterea divinității” în viețile noastre (Doctrină și legăminte 84:20), inclusiv sănătatea emoțională și puterea fizică.

    Sora Chieko Okazaki, fosta primă consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare a spus următoarele: „Întăriți-vă prin căutarea sursei tăriei adevărate – Salvatorul. Veniți la El. El vă iubește. El dorește să fiți fericiți și Se bucură de dorințele dumneavoastră neprihănite. Faceți în așa fel încât El să vă fie tăria, însoțitorul zilnic, toiagul și sprijinul. Lăsați-L să vă aline. Nu există nicio povară pe care trebuie să o purtăm singuri.”4

    Poate că nu există nici un lucru de aici pe care să nu-l fi știut deja, dar sper că ceea ce am spus oferă Spiritului ocazia să vă confirme că aceste lucruri sunt adevăruri. Nu este nimeni exact ca dumneavoastră și, dacă sunteți suficient de curajoși să cereți, cred că veți primi multe impresii despre scopul dumneavoastră – mai multe decât ați fi crezut că este posibil.

    Mai presus de toate, sper că știți că nu există nicio categorie în care să fiți catalogați decât aceea de a fi copil al Dumnezeului etern. Domnul veghează asupra dumneavoastră. Nu sunteți invizibili pentru El. El vă iubește străduința de care dați dovadă și pe care nimeni altcineva nu o poate vedea. Sunteți valoroși iar El vă prețuiește cu toate problemele și trăsăturile dumneavoastră unice. Dacă Îi încredințați viața dumneavoastră, mâna Sa vă va îndruma la fiecare pas pe cale până când veți fi fericiți și împăcați cu toate dorințele inimii dumneavoastră.