Este vorba despre cât de mult iubești  

    woman_love_list

    Obișnuiam să cred că întreaga mea zi era un eșec dacă nu bifam totul pe lista mea cu lucruri de făcut. Iar acest lucru se întâmpla cu regularitate.

    Nu conta cât de mari erau planurile mele sau cât de motivată mă simțeam când subliniam mai întâi exact ceea ce doream să îndeplinesc. Totuși, încheiam majoritatea zilelor, dorind să fi făcut mai mult și simțind că eram mereu cu câțiva pași în urmă.

    Cu câteva luni în urmă, după încă o criză de vinovăție maternă și de autocritică, la sfârșitul unei alte zile „neproductive”, mi-am dat seama că trebuie să-mi schimb mentalitatea. De atunci, am încercat să pun așteptările mari pe care le am de la mine în armonie cu așteptările pline de îndurare pe care le are Domnul de la mine. De asemenea, am încercat să-mi concentrez viața (și lista mea cu lucruri de făcut) asupra lucrurilor care contează cel mai mult și să fac toate lucrurile cu dragoste.

    Încă încerc să-mi dau seama cum să fac acest lucru. Însă, în acest proces, am învățat multe despre Dumnezeu, dragoste, grijă față de sine și cât de copleșitor este să fii ocupată tot timpul.

    FAPTUL DE A FI MEREU OCUPATĂ NU ESTE O EMBLEMĂ DE ONOARE

    De curând, am recitit cuvântarea vârstnicului Dieter F. Uchtdorf, rostită în cadrul conferinței din octombrie 2012, „Despre regrete și decizii”. Vârstnicul Uchtdorf a vorbit despre oameni care sunt bolnavi în fază terminală și despre anumite regrete pe care le au: „Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp cu persoanele pe care le iubesc”, „Aș vrea să mă fi ridicat la nivelul potențialului meu”, „Îmi doresc să fi fost mai fericit”. Faptul de a fi mereu ocupată stă adesea în calea tuturor acestor lucruri.

    Vârstnicul Uchtdorf a remarcat, de asemenea, că foarte mulți dintre noi avem tendința de a „[considera] că a fi ocupați este un lucru important, ca și cum a fi ocupat este o împlinire sau un semn al unei vieți superioare”. Însă, exemplul nostru perfect, Isus Hristos, nu a fost niciodată prea ocupat pentru lucrurile care erau importante. După cum vârstnicul Uchtdorf a relatat: „Îl văd pe Fiul lui Dumnezeu, milos și plin de grijă, trăind fiecare zi cu un scop. Când a interacționat cu cei din jurul Lui, ei au simțit că sunt importanți și iubiți. El a știut valoarea infinită a oamenilor pe care i-a întâlnit. El i-a binecuvântat, le-a slujit. I-a îmbărbătat, i-a vindecat. El le-a oferit în dar din timpul Său prețios”. El și-a făcut întotdeauna timp pentru alții.

    Urmând exemplul Salvatorului, am încercat să mă concentrez mai puțin asupra lucrurilor pe care „ar trebui” să le fac și mai mult asupra lucrurilor pe care sunt destinată să le fac: să petrec timp cu persoanele pe care le iubesc, să mă ridic la nivelul potențialului meu și să fiu fericită. Încerc să mă concentrez asupra lucrurilor care au însemnătate eternă, lucruri care vor dura pentru totdeauna: dragoste, legătură, relații. Încerc să planific fiecare zi având aceste priorități în minte. Uneori, acest lucru implică renunțarea la lista cu lucruri de făcut în favoarea faptului de a petrece unele după-amieze de miercuri cu bebelușul meu de doi ani, care este bolnav, sau a lăsa totul deoparte pentru a vorbi ore în șir cu cea mai bună prietenă a mea, care are probleme. Deși simțim că aceste lucruri nu sunt mereu foarte productive în viața de zi cu zi, știu că valoarea lor este eternă. Uneori, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să mă iert pentru tot ce n-am făcut în acea zi și să știu că mâine este o nouă zi.

    AVÂND GRIJĂ DE MINE

    Hristos și-a făcut întotdeauna timp pentru alții, dar și-a făcut timp și pentru El Însuși. Am remarcat câteva situații în Noul Testament, în care Hristos a plecat să se odihnească și să comunice cu Dumnezeu.

    Una dintre preferatele mele se găsește în Matei 14. În acest capitol sunt relatate două miracole despre care discutăm cu regularitate: Isus hrănindu-i pe cei cinci mii și Isus mergând pe apă. Sunt impresionată de ceea ce se întâmplă în perioada dintre aceste două miracole.

    După ce i-a hrănit pe cei cinci mii, Isus „a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă” și „a dat drumul noroadelor” (Matei 14:22). Apoi, El „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo” (Matei 14:23). Isus a dat drumul tuturor pentru ca El să poată fi singur să se roage, probabil multe ore. El le-a dat drumul chiar și ucenicilor Săi. Numai atunci, după ce Și-a acordat timp, a înfăptuit incredibilul miracol de a merge pe apă.

    Cred că El știa că putea să continue să facă bine având mai întâi grijă de El și de relația Sa personală cu Tatăl Său.

    Deseori, simt că dacă-mi aloc timp mie însămi, iau din timpul pe care i-l pot oferi altcuiva. Însă, când mă asigur că nevoile mele sunt satisfăcute, am mult mai multe de oferit familiei mele și altora care se bizuie pe mine.

    SĂ NE CONCENTRĂM ASUPRA DRAGOSTEI

    În cele din urmă, nu este vorba despre o listă cu lucruri de făcut zilnică; este vorba despre cât de mult iubești.

    Prin exemplul și învățăturile lui Hristos, am ajuns să înțeleg că faptul de a iubi pe aproapele nostru este întotdeauna lucrul cel mai bun de făcut. A aloca timp pentru a arăta dragoste nu este niciodată alegerea greșită. Copiii mei se poate să nu-și aducă aminte toate mesele minunate pe care le-am pregătit ori fiecare lecție de pian la care i-am dus cu mașina sau fiecare activitate planificată pe care am desfășurat-o împreună, însă sunt convinsă că își vor aduce aminte că i-am făcut să se simtă iubiți și vor fi mai buni și mai fericiți datorită acestui lucru.

    Scripturile ne învață: „Lipește-te de caritate care este cea mai mare dintre toate, căci toate lucrurile trebuie să piară – dar caritatea este dragostea pură a lui Hristos și ea rabdă în vecii vecilor; și acela care este găsit că o are în ziua din urmă bine va fi de el” (Moroni 7:46-47). Dacă mă concentrez asupra simțirii și exprimării dragostei, știu că voi face tot ce pot.

    Iubiți-vă copiii îndeajuns încât să le slujiți și să răspundeți nevoilor lor, chiar dacă simțiți că aceste sarcini nu sunt foarte productive sau impresionante.

    Iubiți-vă pe voi însevă îndeajuns încât să aveți grijă de propriile voastre nevoi, chiar dacă multe alte lucruri concurează pentru timpul vostru.

    Și, iubiți-L pe Dumnezeu îndeajuns încât să-I oferiți o parte din acel timp prețios, având credința că El vă va ajuta să gestionați orice altceva.