Curajul de a încerca. . . și de a încerca din nou și din nou

    Karlie Brand Guyton 

    arrows_target

    La o săptămână după ce am născut primul meu copil, am stat acasă și am urmărit sesiunea generală a femeilor a Conferinței Generale din octombrie 2018, în cadrul căreia președintele Nelson a invitat femeile din Biserică să citească scriptura Cartea lui Mormon până la sfârșitul anului.

    Îmi amintesc că m-am gândit: „Este o invitație bună, dar nu este pentru mine”.

    M-am simțit îndreptățită să mă scuz, pentru că participasem la mai multe provocări privind Cartea lui Mormon și o citisem de mai multe ori de-a lungul anilor și pentru că schimbarea recentă din viața mea, aceea de a deveni mamă, s-a dovedit a fi mai dificilă decât anticipasem. Însă, după ce am recitit mesajul președintelui Nelson, în săptămâna următoare, și am auzit prietenii și familia vorbind despre începerea provocării, am hotărât că trebuie să încerc.

    Astfel, am găsit online un program de citire și, într-o după-amiază, în timp ce copilul meu dormea, am scris în jurnalul meu: „Astăzi este o nouă zi în studiul Evangheliei!”. Mi-am luat angajamentul de a termina de citit Cartea lui Mormon până la sfârșitul anului. Aveam chiar planuri de a studia Cartea lui Mormon în limba pe care am învățat-o în misiunea mea cu mai mult de șase ani înainte, un dialect filipinez care mi se ștergea repede din memorie.

    Faptul de a recupera și de a menține ritmul avea să fie dificil, dar știam că puteam face acest lucru. La urma urmei, am slujit în misiune și, înainte de a avea copilul, m-am trezit de multe ori devreme pentru a studia scripturile. Acest lucru trebuia să fie ușor sau cel puțin realizabil.

    Doar că nu a fost. Nu am putut ține pasul.

    Am terminat fragmentele care trebuiau citite în acea primă zi, iar, apoi, zilele au trecut fără ca măcar să-mi deschid scripturile. De fapt, jurnalul meu pentru studiul scripturilor are exact două notițe în acea lună după „[noua] zi în studiul Evangheliei”.

    Cu cât rămâneam mai în urmă, cu atât eram mai descurajată. Nu era din cauză că nu am încercat. Am încercat să citesc sau să ascult scripturile în timp ce-mi hrăneam fiul sau pompam laptele matern, dar îmi pierdeam concentrarea cu ușurință și renunțam când nu mă puteam concentra. Când aveam timp pentru mine, citirea din scripturi părea a fi o sarcină, o povară: încă un lucru de făcut și încă un sacrificiu din timpul meu personal de proaspătă mămică. Fiul meu întâmpina dificultăți în alimentare și în creșterea în greutate, iar eu am petrecut multe ore în fiecare zi (și noapte) alăptând, pompând lapte matern, spălând sticle și repetând procesul din nou și din nou. Soțul, prietenii și familia mea au fost de ajutor și m-au sprijinit, însă în acele zile de început ale calității de mamă m-am simțit deseori descurajată și fără speranță; am simțit cu adevărat că viața nu avea să mai fie niciodată la fel.

    Studiul din scripturi era, de regulă, o sursă de bucurie și tărie pentru mine, astfel m-am simțit frustrată și chiar furioasă uneori că nu puteam găsi voința sau energia de a înainta în ceea ce privește provocarea. Și m-am simțit vinovată pentru că președintele Nelson a promis că Domnul ne va ajuta să găsim o cale de a citi Cartea lui Mormon, chiar dacă părea imposibil. Am dorit inspirația și revelația pe care a promis că o vom primi în urma studiului din scripturi, dar m-am simțit blocată și am încetat să încerc.

    SĂ ÎNCEPEM ACUM, INDIFERENT DE CIRCUMSTANȚELE ÎN CARE NE AFLĂM

    Timpul a trecut și, pe măsură ce se apropia luna decembrie a anului 2018, începeam să mă simt mai în largul meu. Într-o zi am început să caut online un program de citire a Cărții lui Mormon, întrebându-mă unde au ajuns cu studiul celelalte surori din Biserică. Provocarea era trecută de jumătate și mi s-a părut imposibil să recuperez. Dar, dacă începeam pur și simplu cu fragmentele din scripturi din acea zi și începeam de acolo?

    Am început undeva în Alma și nu am ratat nicio zi, terminând a doua jumătate a Cărții lui Mormon în data de 31 decembrie 2018. Uneori am ascultat fragmentele din scripturi la plimbare sau în mașină, iar alteori am putut să mă așez și să am o scurtă sesiune de studiu. Rareori au fost lungi sau profunde, dar au fost de ajuns.

    Când mi-am amintit, am marcat scripturile despre Salvator și am învățat, din nou, despre mila, înțelepciunea și înțelegerea Sa perfecte (vedeți Alma 26:35). Îmi aduc aminte că am simțit o recunoștință profundă când am citit că ispășirea Salvatorului „construiește punți”, trecându-ne peste abisul nenorocirii, morții și durerii până la salvare (vedeți Alma 26:20). Am studiat vizita Salvatorului pe tărâmurile Americane cu noua perspectivă a unei mame, citind cu mirare cum El a binecuvântat și s-a rugat pentru copii (vedeți 3 Nefi 21) și, ulterior, le-a dezlegat limbile pentru a vorbi lucruri mari și minunate (vedeți 3 Nefi 26).

    Până la urmă, a fost o altă lectură a Cărții lui Mormon și am fost recunoscătoare. 


    Mărturia mea despre mila și harul Salvatorului meu iubitor a fost întărită și recunoștința mea pentru scripturile care mărturisesc despre El și despre promisiunile Sale a fost reînnoită.


    Fiind blândă cu mine și renunțând la așteptările privind perfecțiunea într-o perioadă de mare dificultate, am găsit din nou bucurie în studiul din scripturi.

    Este important să recunoaștem că există efecte secundare spirituale care duc la un sentiment de disperare profundă și încercări privind sănătatea mintală. Perioadele de mare tristețe, descurajare și/sau depresie afectează cu siguranță bunăstarea noastră spirituală, modificând percepția noastră despre realitate și fiindu-ne greu să simțim roadele Spiritului. Și chiar în cele mai bune momente, este adesea o luptă intensă, zilnică, de a alege lucrurile lui Dumnezeu (vedeți Mosia 3:19) în favoarea dorințelor noastre personale, deși Evanghelia Sa este exact ceea ce avem nevoie cu disperare – apa vie, pâinea vieții.

    CURAJUL DE A O LUA DE LA CAPĂT

    Am reflectat de nenumărate ori asupra experienței mele atunci când am încercat, am eșuat și apoi am încercat din nou să îndeplinesc invitația președintelui Nelson. Iată care a fost lecția mea.

    Aș fi putut să citesc toată Cartea lui Mormon? Da. Cu o voință mai mare, muncă asiduă și atenție sporită, aș fi putut îndeplini în întregime provocarea.

    Însă dacă faptul de a încerca din greu și a nu reuși nu este specific experienței noastre umane, atunci ce este?

    Curajul de a încerca, de a oferi ceea ce avem și de a face tot ce putem (și de a nu compara jertfa noastră cu a nimănui altcuiva) este ceea ce Tatăl Ceresc dorește de la noi și este ceea ce ar trebui să căutăm, nu perfecțiunea imediată.

    Nu cred că președintele Nelson a greșit când a invitat femeile ocupate, copleșite, luptătoare și chiar descurajate sau deprimate ale Bisericii să citească în întregime Cartea lui Mormon în trei luni. Sora Michelle Craig din Karlie Brand Guymon ne-a învățat: „Trebuie să ne bucurăm că avem sentimente de nemulțumire în ceea ce privește nivelul spiritualității noastre, care ne îndrumă spre o cale mai înălțătoare, recunoscând și evitând, în același timp, imitațiile lui Satana – sentimentele de descurajare care ne blochează.” („Nemulțumirea de nivelul spiritualității noastre”).

    Slujitorii Domnului ne invită să venim la Hristos și să ne perfecționăm în El, ceea ce se întâmplă de-a lungul vieții și după aceasta, și nu prin eforturile noastre, ci doar prin mila și harul Mântuitorului nostru. Nu sunt necesare acțiuni perfecte; suntem salvați dacă acceptăm ispășirea Sa perfectă și facem tot posibilul să-L urmăm. Pe calea uceniciei vom întâlni eșecul în repetate rânduri.

    Așadar, atunci când tânjiți după progres sau creștere și eșuați sau când vă simți singuri, învinși sau nu găsiți puterea de a continua, aduceți-vă aminte că Salvatorul vă cunoaște, vă iubește și înțelege perfect dorințele inimii voastre


    Fiți răbdători și blânzi cu voi înșivă. Aveți credință în El și să știți că și după cea mai întunecată noapte, dimineața va veni din nou.


    Știu că putem simți pace și bucurie pe măsură ce avem curajul să căutăm să progresăm și, așa cum este menționat în cântecul pentru copii, pur și simplu încercați, „încercați să fiți ca El, încercați, încercați, încercați”.